búzna adv. – Brusc, pe neașteptate în grabă. – Var. busta, nabuzna. Origine necunoscută. Ultima var. pare a indica o proveniență sl. După Cihac, forma autentică ar fi busta, legată de vb. buși; DAR o pune în legătură cu mag. buszma „bădăran”. Mai curînd este vorba de un cuvînt din aceeași familie cu năpusti; caz în care var. ar fi în loc de *napustna. Vezi definitia »

buna seara VEȘNICÍE, veșnicii, s.f.Durată care nu are nici început, nici sfârșit, care nu se supune nici unei determinări temporale... DURÁTĂ, durate, s.f. Interval de timp in care se petrece, se desfășoară o acțiune; timpul cât durează ceva. Daca durata este interval de timp atunci vesnicia nu este durata. „Veșnicia nu înseamnă timp nesfârșit. Așa ceva nu există, cum nu există spații fără dimensiune. Veșnicia este o stare în care timpul nu mai există (Apocalipsa 10:6). Filosoful Boethius a dat o definiție, în mare, acceptată de Biserica Creștină. Veșnicia este possia totală, simultană și perfectă, a unei vieți complete. Cum a spus gânditorul grec Parmenide>: Veșnicia este întreagă, unică. În veșnicie nimic n-a fost sau va fi. Totul este deodată, complet, continuu.” Vezi definitia »

CANTONÁ vb. I. intr., tr. (Despre trupe) A (se) instala vremelnic în casele locuitorilor. [< fr. cantonner]. Vezi definitia »

închiná (închín, închinát), vb. – 1. A înclina, a apleca. – 2. (Refl.) A se pleca. – 3. (Refl.) A face o reverență. – 4. (Refl.) A se supune, a capitula, a se declara învins. – 5. (Refl.) A-și face semnul crucii. – 6. (Refl.) A se dedica, a se consacra. – 7. (Refl.) A face o ofrandă. – 8. (Înv.) A întemeia și înzestra o biserică, cedînd administrarea ei altui lăcaș religios de rang mai mare. – 9. A dedica. – 10. A ridica paharul ciocnindu-l cu paharul altora și a bea, făcînd o urare, a toasta. – 11. A supune. – Mr. (î)ncl’in, (î)ncl’inare, megl. ancl’in. Lat. inclināre (Pușcariu 818; Candrea-Dens., 848; REW 4359; DAR), cf. it. (in)chinare, prov. (en)clinar, fr. encliner, cat. enclinar „a saluta”. Pentru semantism, cf. ex. gr. și sl. aduse de DAR. Este dublet al lui înclina „a inclina” ‹ fr. incliner. – Der. înclinat, adj. (înclinat; dedicat, pelegrin); închinător, adj. (adorator); închinător, s. m. (varietate de șoim, Falco tinnunculus); închinăcios, adj. (fățarnic, bigot); închinătură, s. f. (înv., adorație); închinăciune, s. f. (reverență; adorație; cult; supunere; salut; toast), care poate proveni din lat. inclinātiōnem (Pușcariu 819), cf. mr. ncl’inățune, megl. (a)ncl’inățuni. Din rom. provine mag. entyinál (Edelspacher 13). Vezi definitia »

AUTOVACCINÁ, autovaccinez, vb. I. 1. Tranz. A supune autovaccinării. 2. Refl. A se vaccina spontan, fără intervenție externă. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovacciner. Vezi definitia »