zíuă s. f., art. zíua, g.-d. art. zílei; pl. zíle, art. zílele Vezi definitia »

ORCHÉSTRĂ s. f. 1. partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul. 2. ansamblu instrumental în care instrumentele sunt aranjate pe partide. 3. loc (între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc. (< fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra) Vezi definitia »

ZONÚLĂ s.f. (Anat.) Zonă mică. [< fr. zonule]. Vezi definitia »

HAGÁDĂ s.f. Povestire, însoțită de cântece tradiționale ebraice, referitoare la ieșirea evreilor din Egipt. [Pl. -de. / < germ. Haggada]. Vezi definitia »

PRUDÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, băgare de seamă. [Cf. fr. prudence, it. prudenza, lat. prudentia]. Vezi definitia »