șáltă, șálte, s.f. (înv. și reg.) coif. Vezi definitia »

SPRÂNCEÁNĂ, sprâncene, s. f. 1. Fire de păr scurte și dese crescute în linie arcuită deasupra orbitei ochiului (pentru a împiedica scurgerea transpirației în ochi). ◊ Expr. A încreți (sau a încrunta) sprâncenele = a fi posomorât sau nemulțumit. A ridica sprâncenele (sau din sprâncene) = a privi mirat, a arăta surprindere, nedumerire sau nemulțumire. A se uita (sau a pândi) pe sub sprâncene = a se uita pe furiș. A alege pe (sau după) sprânceană = a alege ce e mai bun, mai prețios etc. A fi cu ochi și cu sprâncene = a fi prea exagerat, prea bătător la ochi, prea evident (pentru a putea fi tăgăduit). 2. Fig. Muchie, culme, creastă, coamă (de deal). 3. Fig. Margine, poală; fâșie (de lumină). [Var.: sprinceánă s. f.] – Probabil lat. *supercina (< supercilia + gena). Vezi definitia »

BIOMORFOGENÉZĂ s. f. dezvoltare a caracterelor biologice și morfologice ale organismelor în funcție de condițiile de existență. (< bio- + morfogeneză) Vezi definitia »

CANDIDATÚRĂ, candidaturi, s. f. Faptul de a candida²; starea, calitatea de candidat. – Din fr. candidature. Vezi definitia »

TROMBANGEÍTĂ s.f. Tromboză arterială. [< fr. thrombo-angéite, cf. gr. thrombos – cheag, angeion – vas]. Vezi definitia »