EPISCOPÁT, episcopate, s. n. Rangul, demnitatea, funcția de episcop¹; timpul cât este în funcție un episcop¹; episcopie. – Din fr. épiscopat, lat. episcopatus. Vezi definitia »

(lat. ad „către”) prep. 1.Precedă infinitivul: „a merge”. 2.Intră în componența unor adverbe: „acasă”, „alături”, „alene”. 3.Precedată de prepoziția „de”, formează locuțiuni adverbiale: „de-a lungul”, „de-a dreapta” și numele unor jocuri de copii: „de-a baba oarba”, „de-a v-ați ascunselea”. 4.Exprimă un raport de asemănare, de identificare: miroase a fân. *„În semn de ...Fluieră a pagubă”. 5.Se folosește pentru a exprima genitiv-dativul adjectivelor și pronumele nehotarâte și numeralele. „Întemeietor a atator școlii.” „Tată a doi copii”. Vezi definitia »

DESUBLIMÁT, -Ă, desublimați, -te, adj. Care a trecut din stare gazoasă direct în stare solidă. – V. desublima. Vezi definitia »

EFILÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Lung și subțire. ◊ Talie efilată = mijloc subțire, tras prin inel. [< fr. effilé]. Vezi definitia »

DEZORIENTÁT, -Ă, dezorientați, -re, adj. Care nu se poate orienta în spațiu, care nu știe exact unde se găsește, pe unde trebuie să apuce. ♦ Fig. Care nu știe ce atitudine să ia în față unei situații; descumpănit. [Pr.: -ri-en-] – V. dezorienta. Cf. fr. désorienté. Vezi definitia »