scornici, scornicesc v. t. a scorni, a născoci, a inventa. Vezi definitia »

a se face muci expr. (adol., iron.) a se îmbăta, a fi în stare avansată de ebrietate. Vezi definitia »

RĂSTĂLMĂCÍ, răstălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A explica, a interpreta în mod eronat idei, cuvinte, texte; a explica greșit, a denatura (în mod voit) înțelesul. 2. (Rar) A transpune; a oglindi, a reflecta. – Răs - + tălmăci. Vezi definitia »

teglíci, teglíce, s.n. (reg.) 1. cuiul care trece prin jugul carului. 2. unealtă de cizmărie și de cojocărie pentru întinderea pielii. Vezi definitia »

vráci (-ci), s. m. – Medic. – Var. vraciu. Sl. vračĭ (Cihac, II, 468; Conev 93), cf. slov. vračj. – Der. vrăcebnicesc, adj. (medical), din sl. vračĭbĭnŭ; vrăcebnicie, s. f. (exercitarea medicinei); vracevanie, s. f. (medicină), din sl. vračevanije; vrăciui, vb. (a exercita meseria de vraci); vrăciuință, s. f. (îngrijire medicală). Toate aceste cuvinte sînt înv. Vezi definitia »