Definita cuvantului troacă
TROÁCĂ, troace, s. f. 1. Albie, copaie, covată (scurtă și lată). 2. Ladă mare în care cade făina măcinată la moară. 3. Vas de lemn (în formă de jgheab, de ladă lungă etc.) în care se pune apa sau mâncarea pentru animale. 4. (Fam.; la pl.) Catrafuse, calabalâc. [Var.: (reg.) troc s. n.] – Din germ. dial. Trok.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu troacă
STERÍNĂ s.f. Sterol. [< germ. Sterin, fr. stérine]. Vezi definitia »
HERMÍNĂ s. f. 1. mic mamifer carnivor asemănător cu nevăstuica, cu blana cafenie-deschisă vara și albă, fină și lucioasă iarna; hermelină, cacom. ◊ blana prelucrată sau haina făcută din blana acestui animal. 2. (herald.) blană la steme, reprezentată convențional prin fond argintiu presărat cu pete de nisip. (< fr. hermine) Vezi definitia »
CLÁPĂ s. f. dispozitiv, obiect care servește la închiderea sau deschiderea unui orificiu, la declanșarea unui anumit efect. ♦ a trage ~ (cuiva) = a înșela pe cineva. (< germ. Klappe) Vezi definitia »
chioárcă (chioárce), s. f. – Pietricică (de rîu). Mag. görkö (Cihac, II, 489). Vezi definitia »
CEREBROSCLERÓZĂ s. f. scleroză a arterelor cerebrale. (< fr. cérébrosclérose) Vezi definitia »