Definita cuvantului tronc
TRONC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o ciocănire, de o cădere, de trântirea unui lucru etc. ◊ Expr. A-i cădea cuiva (cu) tronc (la inimă) = a-i deveni cuiva drag dintr-o dată; a îndrăgi (pe neașteptate). ♦ Exclamație care exprimă surpriza în fața unui lucru neașteptat sau a unei situații neprevăzute. ◊ Expr. (Fam.) Tronc, Marghioalo, se spune când cineva face sau spune ceva nepotrivit cu situația în care se găsește. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tronc
CHAMONIX-MONT BLANC [șamoní mõ blã], localit. în E Franței, la poalele Alpilor Savoiei; 9,3 mii loc. (1982). Mare centru de sporturi de iarnă. Locul de desfășurare a primei olimpiade de iarnă (1924). Vezi definitia »
ținc (-ci), s. m. – 1. Pui de animal. – 2. Copil, țîngău. – Var. țînc. Mag. cenk (Cihac, II, 535; Tiktin). – Der. țincă (var. țîncă), s. f. (cățea); țingău, s. m. (flăcăuaș, băietan), cu suf. -ău (Philippide, Principii, 154; Graur 192; nu este probabilă der. din țig. tsikno „mic”, propusă de Iordan, Introducere în studiul l. rom., 419). Vezi definitia »
POLSPÁNC, -Ă, polspanci, -e, adj. (Rar, despre oi) Rezultat din încrucișarea unei rase din Polonia cu o rasă din Spania. – Rus. pol-španskaja[ovca]. Vezi definitia »
junc (júnci), s. m. – Bou sau taur tînăr. – Mr. giuncu, megl. junc, istr. jungu. Lat. iŭvĕncus (Pușcariu 919; REW 4641; DAR), cf. it. giovenco, sicil., napol. jenku. – Der. juncă, s. f. (vacă tînără), care poate fi reprezentant al lat. iuvenca (Pușcariu 920; Candrea-Dens., 921); juncan, s. m. (junc mai mare), cu suf. -an. Cf. june, junice. Vezi definitia »
chidínc, chidíncuri, s.n. (reg.) tocmeală. Vezi definitia »