PẤCLĂ, pâcle, s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură. 2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafața solului. ♦ Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc. 3. Atmosferă înăbușitoare, zăpușeală (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori și petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĩclŭ. Vezi definitia »

DÁICĂ, daici, s. f. (Olt., Munt.) 1. Gospodină, stăpâna casei. 2. Sora mai mare. (din sb. dajka, diminutiv al lui dadă; cf. dodă) Vezi definitia »

BRACHÉTĂ s.f. (Tehn.) Raportul de multiplicare dintre pedalier și micul pinion al unei biciclete. [< fr. braquet]. Vezi definitia »

BURSÍCULĂ s.f. (Bot.) Organ în formă de pungă. [< fr. boursicule]. Vezi definitia »

PSIHOTÉHNICĂ s. f. Ramură a psihologiei care studiază problemele activității oamenilor sub aspectul practic, aplicativ. – Din fr. psychotechnique. Vezi definitia »