Definita cuvantului bumbac
BUMBÁC, (1) s. m., (2, 3) s. n. 1. S. m. Plantă textilă din familia malvaceelor, de origine tropicală și subtropicală, cu flori gălbui sau roșietice și cu fructele capsule, care conțin numeroase semințe acoperite cu peri pufoși (Gossypium). 2. S. n. Fibră textilă obținută, prin egrenare, de pe semințele bumbacului (1). ♦ (Pop.) Vată. ◊ Expr. A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir răsucit de bumbac (2), întrebuințat la țesut sau la cusut. ♦ Țesătură din fire de bumbac (2). ◊ Bumbac mercerizat = fir sau țesătură de bumbac (2) tratat cu diverse soluții spre a căpăta luciu. 3. S. n. (În sintagma) Bumbac colodiu = substanță explozivă pe bază de nitroceluloză. – Cf. scr. bumbak, bg. bubak, lat. med. bombacium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bumbac
POSÁC, -Ă, posaci, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus; tăcut, morocănos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie; dezolant, deprimat. – Et. nec. Vezi definitia »
AFRODIZIÁC, -Ă, afrodiziaci, -ce, adj. (Despre substanțe) Care excită pornirile sexuale. [Pr.: -zi-ac] – Fr. aphrodisiaque. Vezi definitia »
ostrác, ostráce, s.n. (reg.) grămadă de hârburi. Vezi definitia »
BAC3 s. n. 1. carte fără valoare (la jocul de maca). 2. (fam.) bacalaureat. (<fr. bac) Vezi definitia »
babac, babaci, s. m. 1. tată. 2. (la pl.) părinți Vezi definitia »