Definita cuvantului recompensă
RECOMPÉNSĂ, recompense, s. f. 1. Răsplată; gratificație. ♦ (Rar) Compensație, despăgubire. 2. Sumă de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedează statului invenția sau inovația sa. – Din fr. récompense.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu recompensă
cotulată, cotulate s. f. lovitură cu cotul. Vezi definitia »
AMBRAZÚRĂ s. f. 1. deschizătură în peretele unei fortificații, într-un blindaj, care permite tragerea cu armele de foc. 2. deschizătură redusă într-un zid, în care se montează o ușă sau o fereastră. (< fr. embrasure) Vezi definitia »
PLÁSĂ1, plase, s. f. I. 1. Împletitură cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confecționat dintr-o astfel de împletitură; fileu. ◊ Plasă pescărească = unealtă de pescuit formată dintr-o rețea de fibre textile sau din material plastic. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) în plasă = a înșela, a amăgi, a seduce (pe cineva). 2. Împletitură cu ochiuri (din sfoară, sârmă etc.) care se așează în spatele porților de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) și pentru a pune în evidență cu ușurință marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o moșie în evul mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui județ, în vechea împărțire administrativă a țării; ocol. III. (Rar.) Limbă de cuțit; tăiș. – Din sl. plasa. Vezi definitia »
PAULIÁNĂ adj.f. (În sintagma) Acțiune pauliană = acțiune judiciară prin care un creditor poate cere debitorului său rezilierea unui contract, anularea unui act etc. dacă acestea sunt posterioare creanțelor. [Pr.: pa-u-li-a-] – Din fr. [action] paulienne. Vezi definitia »
altíță (altíțe), s. f. – Broderie pe partea superioară a mînecii la ie sau cămașă. Lat. altĭtia, de unde it. altezza. Se explică prin poziția relativă a broderiei; partea inferioară a mînecii, cînd este brodată, nu se poate numi astfel. După Cihac, Hasdeu și DAR, din sb. latica „margine de rochie” (de unde, în Ban., var. lătiță); este posibil însă ca cuvîntul sb. să provină din rom. Este dubletul lui alteță, s. f., din it. (sec. XIX). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z