Definita cuvantului bundă
BÚNDĂ, bunde, s. f. 1. Haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați; burcă1; (reg.) blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă. 2. (Reg.) Pieptar (1). – Din magh. bunda.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bundă
ANEVOÍNȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Anevoie + suf. -ință. Vezi definitia »
ZẤRNĂ, zấrne, s. f. 3. Planta solanum dulcamara. Vezi definitia »
FIORITÚRĂ s.f. (Muz.) Notă sau grup de note care servesc să împodobească melodia, executându-se după fantezia interpretului; înfloritură. [Pron. fio-. / < it. fioritura]. Vezi definitia »
ACIOÁLĂ, acioale, s. f. (Rar) Adăpost, locuință, casă. [Pr.: -cioa-] – Postverbal al lui aciola. Vezi definitia »
LECTÍCĂ s.f. Pat sau scaun portativ acoperit, purtat de cai sau de oameni (sclavi) și folosit în antichitate, în evul mediu și astăzi în unele țări coloniale ca mijloc de locomoție pentru cei bogați; litieră. [Acc. și léctică, pl. -ci, -ce. / < lat. lectica]. Vezi definitia »