COMINUTÍV, -Ă adj. (despre fracturi) care prezintă numeroase fragmente. (< fr. comminutif) Vezi definitia »

SINGULATÍV, -Ă I. adj. (în limbile slave, despre o formație derivată) care caracterizează un individ opus unui ansamblu. II. s. n. sufix de ~ = sufix cu ajutorul căruia se formează, în unele limbi, singularul din tema de plural, care la origine era un substantiv colectiv. (< fr. singulatif) Vezi definitia »

SUPRAACTÍV s. n. (fin.) sold disponibil înregistrat după plata creditorilor și restituirea aporturilor membrilor unei societăți în lichidare. (< supra¹- + activ) Vezi definitia »

DRAIV s.n. 1. Lovitură puternică la tenis, golf și base-ball, care imprimă mingii o viteză mare pe o traiectorie razantă. 2. (Jaz) Manieră de execuție caracterizată prin elan stimulator, vigoare, forță impulsivă. [Scris și drive, pl. -vuri. / < engl. drive]. Vezi definitia »

EMANCIPATÍV, -Ă adj. emancipator. (< engl. emancipative) Vezi definitia »