SEMNALIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a semnaliza. ◊ indicare a parcursului unui drum către o localitate prin plantarea de panouri indicatoare. ◊ plantare de balize în puncte geodezice în vederea măsurării cu teodolitul. 2. noțiune în neurofiziologie introdusă de Pavlov, activitatea emisferelor cerebrale prin care diferite însușiri ale mediului, asociindu-se cu stimuli ce declanșează anumite reacții înnăscute, pot deveni semnale ale acestor stimuli, declanșând reacțiile corespunzătoare. (< semnaliza) Vezi definitia »

DEMARCÁRE, demarcări, s. f. Acțiunea de a (se) demarca și rezultatul ei. – V. demarca. Vezi definitia »

Amenajare (sau mijloac material sau tehnic) aflat la dispozitia publicului sau a unei categorii restranse de utilizatori potentiali ... in vederea usurarii (facilitarii) unei activitati. De exemplu facilitate de cazare, facilitate pentru recreere, facilitate pentru comunicare. Vezi definitia »

AMBUTISÁRE s.f. Comprimare la cald sau la rece a unei piese de metal pentru a-i da o formă determinată. [După fr. emboutissage]. Vezi definitia »

ÎMPUTERNICÍRE, împuterniciri, s. f. 1. Acțiunea de a împuternici și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Mandat, procură. 2. (Rar) Întărire, fortificare. ♦ Intensificare. – V. împuternici. Vezi definitia »