AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului¹ și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului¹. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérodynamique. Vezi definitia »

PROSTÁTIC¹, -Ă, prostatici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care trădează prostie; prostesc. 2. Simplu, nevinovat, naiv. – Prost + suf. -atic. Vezi definitia »

PALEOLÍTIC s.n. Prima epocă a istoriei, caracterizată prin folosirea pietrei cioplite. // adj. Care datează din această epocă. [< fr. paléolithique, cf. gr. palaios – vechi, lithos – piatră]. Vezi definitia »

BENÉFIC, -Ă adj. (Liv.) Favorabil (în sens astrologic), binefăcător. [Cf. fr. bénéfique, it. benefico]. Vezi definitia »

CAZUÍSTIC, -Ă, cazuistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Bazat pe cazuistică (2), privitor la cazuistică. 2. S. f. Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice, devenite cu vremea pură sofistică; p. ext. argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice. – Din fr. casuistique. Vezi definitia »