TĂMĂDUÍRE, tămăduiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) tămădui și rezultatul ei; tămăduială. ♦ Izvorul tămăduirii = a) sărbătoare bisericească creștină ținută în prima vineri după Paști; b) loc cu ape de băut sau de scăldat, care au proprietatea de a vindeca anumite boli. – V. tămădui. Vezi definitia »

futere adj. invar. (obs.) excelent, formidabil, grozav. Vezi definitia »

zămislíre (pop.) s. f., g.-d. art. zămislírii; pl. zămislíri Vezi definitia »

CATETERIZÁRE s.f. Acțiunea de a cateteriza. [< cateteriza]. Vezi definitia »

ASMUȚÍRE, asmuțiri, s. f. Acțiunea de a asmuți. [Var.: asmuțáre s. f.] Vezi definitia »