OTFÉL, otfeli, s. m. (Reg.) Flăcău care se află în fruntea alaiului pentru a conduce mireasa la biserică. – Cf. magh. vöfély. Vezi definitia »

terțél (-luri), s. n. – Șiret, șnur. Tc. tirtil (Șeineanu, II, 356). Terpel, s. n. (libertate mai mare dată vitelor mici ca să poată paște), pare să fie rezultatul unei disimilații a aceluiași cuvînt; semantic trebuie pornit de la ideea de legătură sau piedică de picioare care ține animalul legat și din care se slobozește treptat, de unde și expresia a da un terpel „a slăbi coarda”. Vezi definitia »

SCALPÉL s. n. instrument cu lamă ascuțită, pentru incizii și disecții. (< fr. scalpel, lat. scalpellum) Vezi definitia »

FIDÉL, -Ă adj. 1. Care păstrează credință; credincios, devotat. ♦ (Despre soți) Care nu se înșală, care nu au legături extraconjugale. 2. Exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. [< fr. fidèle, cf. lat. fidelis]. Vezi definitia »

HIDROMÉL, hidromeluri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentația alcoolică a mierii de albine cu apă; mied; mursă¹. – Din fr. hydromel. Vezi definitia »