STAUROLÍT s.n. Silicat natural de aluminiu și de fier hidratat. [Pron. sta-u-. / < fr. staurolite, cf. gr. stauros – cruce, lithos – piatră]. Vezi definitia »

ȚIFRĂȘÍT, -Ă, țifrășiți, -te, adj. (Reg.) Împopoțonat, înzorzonat. – Din țifraș (< magh. cifra „împodobit”) + suf. -it. Vezi definitia »

DECUBÍT s. n. Poziție a corpului când este întins la orizontală. ♦ Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliți să stea mult timp culcați. – Din fr. décubitus, lat. decubitus. Vezi definitia »

MUCIGĂÍT, -Ă adj. v. mucegăit. Vezi definitia »

ERITROCÍT s. n. hematie. (< fr. érythrocyte) Vezi definitia »