BIÉNIU s. n. interval de doi ani. (< lat. biennium) Vezi definitia »

BATÍU s. n. 1. construcție de metal care formează legătura dintre un motor, o mașină etc. și fundație. 2. cadru pe care se montează mecanismele mașinilor-unelte. (< fr. bâti) Vezi definitia »

STRIU s. n. fiecare dintre șanțurile mici, paralele, pe suprafața unui element de construcție, a unei piese ceramice etc.; parte plină care separă la o coloană canelurile. (< fr. strie) Vezi definitia »

váriu (livr.) [riu pron. rĩu] adj. m., f. várie (-ri-e); pl. m. și f. várii Vezi definitia »

ARPÉGIU s. n. intonare succesivă a sunetelor unui acord melodic, ascendent sau descendent. (< it. arpeggio) Vezi definitia »