TUNÍCĂ, tunici, s. f. 1. Haină bărbătească (de uniformă), de obicei încheiată până la gât și care se poartă peste cămașă. ♦ Haină asemănătoare cu tunica (1), purtată de femei. 2. Îmbrăcăminte (largă) purtată de unele popoare din antichitate, lungă până la genunchi sau până la pământ. 3. Membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului. ♦ Membrană care acoperă corpul unor animale marine. ♦ (Bot.) Înveliș cărnos al unui bulb. – Din fr. tunique, lat. tunica. Vezi definitia »

ELECTROÓPTICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele datorate acțiunii câmpului electric asupra luminii. [Pron. -tro-op-, gen. -cii. / < fr. électro-optique]. Vezi definitia »

GĂSÉLNIȚĂ¹, găselnițe, s. f. Fluture mic, de culoare roșie-cenușie cu cercuri albe, ale cărui larve rod fagurii de miere; molia-stupilor (Galleria melonella). – Din bg. găsenica „omidă” (după derivatele în -elniță). Vezi definitia »

tălmăzoáică s.f. (reg.) ochiul-boului. Vezi definitia »

SUGRUMĂTURĂ, sugrumături, s. f. Parte îngustă sau subțiată a unui lucru; loc în care se produce o îngustare sau o subțiere; gâtuitură, gâtuire. – Sugruma + suf. -ătură. Vezi definitia »