ÎNFRÂNGE vb. tr. a învinge, a birui (în luptă). ◊ a-și stăpâni o stare de spirit. (< lat. infrangere) Vezi definitia »

GRUNGE GRANGI/ s. n. stil vestimentar în vogă, neglijent, comod și ieftin. (< engl. grunge) Vezi definitia »

DECÚRGE vb. intr. 1. a rezulta din... 2. a se desfășura. (după fr. découler) Vezi definitia »

SUSTRÁGE vb. I. tr. 1. a fura, a delapida. 2. a abate de la ceva. II. refl. a se eschiva; a căuta să scape. (după fr. soustraire) Vezi definitia »

DIVÉRGE, pers. 3 divérge, vb. III. Intranz. (Despre linii geometrice, razele unui fascicul etc.) A se îndepărta, a se răsfira dintr-un punct comun în direcții diferite. – Din fr. diverger, lat. divergere. Vezi definitia »