EXCLAMÁRE s.f. Exclamație. ◊ Semnul exclamării = semn de punctuație (!) întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă. [Var. esclamare s.f. / < exclama]. Vezi definitia »

HIPERCARACTERIZÁRE, hipercaracterizări, s. f. Cumul de mijloace morfologice folosit pentru evidențierea unei singure valori lexicale sau gramaticale. – Hiper- + caracterizare. Vezi definitia »

ȘEVERUÍRE s.f. (Tehn.) Operația de netezire fină a flancurilor roților dințate. [După fr., engl. shaving]. Vezi definitia »

scordomolíre, scordomolíri, s.f. (înv.) 1. scormonire. 2. răspândire, împrăștiere. Vezi definitia »

VĂITÁRE, văitări, s. f. Faptul de a (se) văita; strigăt de suferință; lamentare; vaiet, văitătură. [Var.: văietáre s. f.] – V. văita. Vezi definitia »