DÂRVÁLĂ, dârvale, s. f. (Pop.) Muncă grea și istovitoare; corvoadă. ◊ Loc. adj. De dârvală = a) (despre oameni) care îndeplinește muncile fizice cele mai grele, mai neplăcute; b) (despre haine, îmbrăcăminte) care se poartă la lucru, care poate fi rupt, murdărit; c) (despre cai) prost. ◊ Expr. A rămâne de dârvală = a rămâne pe drumuri, a nu mai avea posibilități de trai. A face (pe cineva) de dârvală = a ocărî, a batjocori, a face de două parale. – Et. nec. Vezi definitia »

TRICLORETILÉNĂ s.f. Lichid incolor, cu miros de cloroform, toxic în stare de vapori, întrebuințat ca solvent, ca agent frigorific, în diverse sinteze etc. [< fr. trichloréthylène]. Vezi definitia »

FÂȘĂIÁLĂ s. f. v. fâșâială. Vezi definitia »

boabă, boabe s. f. 1. (act.) cuvînt, replică (dintr-un rol). 2. (stud.) examen restant. 3. (intl.) condamnare. 4. glonț. 5. (la pl.) bani. 6. (în fotbal) gol. Vezi definitia »

costoroábă, costoroábe, s.f. (reg.) 1. teleagă de un cal. 2. cocioabă. Vezi definitia »