BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut. ♦ Fig. Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat. – V. boncălui. Vezi definitia »

LEGIUÍT, -Ă, legiuiți, -te, adj. (Înv. și pop.) Care este în conformitate cu legea, bazat pe lege sau cerut de lege; legal, legitim. – V. legiui. Vezi definitia »

ZINGĂNÍT s. n. v. zăngănit. Vezi definitia »

pomisít, -ă, adj. (reg.) 1. zgârcit, avar. 2. (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) uscat ca o poamă, îmbătrânit înainte de vreme; slăbit, stafidit, zbârcit, pomit. Vezi definitia »

SELENÍT¹, seleniți, s. m. Varietate de ghips semitransparent, de culoare galben-aurie, cu luciu mătăsos-sidefos, utilizată pentru confecționarea unor obiecte decorative. – Din fr. sélénite. Vezi definitia »