BINEVOITÓR, -OÁRE, binevoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care are bunăvoință; amiabil. ♦ P. ext. Amabil, prietenos. [Pr.: -vo-i-] – Binevoi + suf. -tor. Vezi definitia »

rămășitór, rămășitóri, s.m. (înv. și pop.) persoană care pune rămășag. Vezi definitia »

SUMATÓR, -IE I. adj. (mat.) care marchează sumația, adunarea. II. s. n. circuit care efectuează adunarea sau scăderea într-un calculator. (< engl. summatore) Vezi definitia »

VALUATÓR s. m. cel care evaluează, care estimează, cel care face un deviz. (< engl. valuator) Vezi definitia »

PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul¹. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit¹. – Prăși + suf. -tor. Vezi definitia »