chíceră chícere, s.f. (reg., înv.) vârf, deal conic, munte. Vezi definitia »

HAVÉZĂ s. f. mașină de havat. (< fr. haveuse) Vezi definitia »

stoleríță, stoleríțe, s.f. (înv. și reg.) soție de stoler. Vezi definitia »

RIZEÁFCĂ, rizeafce, s. f. Specie de scrumbie care trăiește în Marea Neagră, de unde migrează în Dunăre pentru reproducere și hrană (Alosa caspia nordmanni). [Var.: rizáfcă s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »

APOTEÓZĂ s.f. (Ant.) Trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor; zeificare, divinizare. ♦ (Fig.) Onoruri extraordinare aduse cuiva; slăvire, glorificare. ♦ Denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. [< fr. apothéose, cf. lat., gr. apotheosis – trecere în rândul zeilor]. Vezi definitia »