BEȘLÍU, beșlii, s. m. Soldat (turc) de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. ♦ (La pl.) Corp de cavalerie alcătuit din astfel de soldați. – Din tc. beșli. Vezi definitia »

LAPIDÁRIU s.n. 1. Colecție de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui etc.); loc în care se păstrează o asemenea colecție. 2. (În evul mediu) Tratat despre pretinsele proprietăți curative sau magice ale pietrelor prețioase. [Pron. -riu, var. lapidarium s.n. / < lat. lapidarium]. Vezi definitia »

DILÚVIU, diluvii, s. n. 1. Potopul amintit în Biblie; p. gener. potop. 2. (Geol.) Pleistocen. – Din fr., lat. diluvium. Vezi definitia »

CIORBAGÍU¹, ciorbagii, s. m. 1. Ofițer de ieniceri; comandant al unui regiment de ieniceri. 2. (Înv.) Primar rural (turc). – Din tc. çorbacı. Vezi definitia »

căsătóriu s.m. (înv.) om stabilit, cu casă, căsătorit; tată de familie, stăpân al casei; casnic, căsar, căsaș. Vezi definitia »