Definita cuvantului lapidariu
LAPIDÁRIU s.n. 1. Colecție de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui etc.); loc în care se păstrează o asemenea colecție. 2. (În evul mediu) Tratat despre pretinsele proprietăți curative sau magice ale pietrelor prețioase. [Pron. -riu, var. lapidarium s.n. / < lat. lapidarium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu lapidariu
ÝTRIU s. n. Element chimic asemănător cu elementele din familia pământurilor rare. – Din fr. yttrium. Vezi definitia »
ANTONIU (MARCUS ANTONIUS) (c. 82-30 î. Hr.), general și on politic roman. Locotenent al lui Cezar, membru, alături, de Octavian și de Lepidus, al celui de-al doilea triumvirat (43 î. Hr.). Victorios la Philippi (42 î. Hr.) asupra lui Brutus și Cassius. S-a căsătorit cu Cleopatra VII, regina Egiptului. Înfrînt de Octavian în bătălia de la Actium (31 î. Hr.), s-a sinucis la Alexandria. Vezi definitia »
ECHINÓCȚIU, echinocții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. [Var.: echinóx, echinoxuri s. n.] – Din lat. aequinoctium, fr. équinoxe. Vezi definitia »
CASIOPÉIU s.n. (Chim.) Lutețiu. [Pron. -si-o-pe-iu. / < fr. casiopeium]. Vezi definitia »
TRICLÍNIU s. n. 1. sală de mese în casele romane cu trei paturi de-a lungul a trei laturi ale unei mese. ◊ sufragerie. 2. sală de mese a unei comunități (monahale) creștine în care se primeau pelerinii sau se celebrau diverse ceremonii. (< lat. triclinium) Vezi definitia »