Definita cuvantului refuz
REFÚZ, refuzuri, s. n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ Expr. Până la refuz = atât încât nu se mai poate adăuga nimic; până când nu este loc pentru mai mult, până la limita maximă. 2. Material rămas, după cernere, sortare sau clasare (în ciur sau pe sită). 3. Deficiență în funcționarea unui sistem tehnic. 4. Defect de turnare care constă în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. – Din fr. refus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu refuz
ursúz (-ză), adj. – Morocănos, posac, neprietenos. – Var. hursuz și der. – Mr. ursuz. Tc. ogursuz „nefericit”, din gr. ỏγούρι ‹ lat. augurium (Roesler 604; Șeineanu, II, 374), cf. ngr. ỏγουρσούζης. – Der. ursuzlîc (var. ursuzluc), s. n. (nenoroc, ghinion, pacoste), din tc. ogursuzluk. Vezi definitia »
tărpúz (-ze), s. n. – Acoperămînt, scufiță purtată de grecoaice. Tc. (per.) tarpoș (Șeineanu, II, 117), cf. sb. tarpos (Cihac, II, 403). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
MICROELECTROBÚZ s. n. microbuz acționat electric. (< micro1- + electrobuz) Vezi definitia »
obúz (obúzuri), s. n. – 1. Campament, tabără. – 2. Forță militară, armată. Pol., rut. oboz (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. obuznic, s. m. (înv., sergent major de garnizoană). Vezi definitia »
MUFLÚZ, -Ă, s. m. și f., adj. v. mofluz. Vezi definitia »