NEOREALÍSM s.n. 1. Curent filozofic contemporan care consideră că ontologia are o autonomie absolută față de gnoseologie, obiectul cunoașterii constituind o „realitate” independentă de subiectul cunoscător și de procesul cunoașterii. 2. Curent în literatura, artele plastice și cinematografia italiană contemporană, care se manifestă printr-o tendință de apropiere de faptul real, de viața cotidiană a oamenilor, prezentând, alături de personaje și fenomene tipice, fapte brute, mărunte, nesemnificative. [Cf. fr. néo-réalisme, it. neorealismo]. Vezi definitia »

AEROPIEZÍSM s. n. ansamblu de accidente provocate prin acțiunea asupra organismului de aerul rarefiat. (< fr. aéropiésisme) Vezi definitia »

ANTIPATRIOTÍSM s. n. concepție, atitudine antipatriotică. (< fr. antipatriotisme) Vezi definitia »

FAGEDENÍSM s.n. Extensiune în profunzime sau în suprafață a unei ulcerații. [< fr. phagédénisme]. Vezi definitia »

MONUMENTALÍSM s. n. Calitatea a ceea ce este monumental; grandoare, măreție, monumentalitate. – Monumental + suf. -ism. Vezi definitia »