RĂCOÁRE, (3) răcori, s. f. 1. Temperatură ușor scăzută, frig moderat; răcoreală. ◊ Loc. adv. (De) la răcoare = (de) la un loc umbrit, răcoros. Pe răcoare = pe vreme răcoroasă, când nu este încă foarte cald. ◊ Expr. (Fam.) La răcoare = la închisoare. 2. Senzație de răceală pe care o produc unele obiecte la atingere. 3. (De obicei la pl.) Senzație de frig provocată de o stare patologică sau emotivă; fior. ◊ Expr. A băga (pe cineva) în răcori (sau în toate răcorile) = a speria tare, a îngrozi pe cineva. – Din rece. Vezi definitia »

ARDICÁRE s. f. v. ridicare. Vezi definitia »

EXCOMUNICÁRE s.f. Act prin care cineva este excomunicat; afurisenie. [< excomunica]. Vezi definitia »

TRANSCALCULÁRE s. f. calculul coordonatelor rectangulare ale punctelor de pe teren, prin trecerea de la un sistem de coordonare la un altul. (< trans- + calculare) Vezi definitia »

REINTEROGÁRE, reinterogări, s. f. Acțiunea de a reinteroga. – V. reinteroga. Vezi definitia »