INTONÁȚIE s.f. 1. Modulația vocii în timpul vorbirii. 2. (Muz.) Manieră de a intona un sunet cu vocea sau cu un instrument. ♦ Faptul de a începe cântarea unei bucăți vocale. [Gen. -iei, var. intonațiune s.f. / cf. it. intonazione, fr. intonation]. Vezi definitia »

Constructie de piatra care sustine un drum si traverseaza o vale la mare inaltime. Vezi definitia »

FRÁCȚIE s. f. număr care exprimă una sau mai multe părți dintr-un întreg. ◊ raport între două expresii matematice. (< fr. fraction, lat. fractio) Vezi definitia »

ORATORÍE s. f. Arta de a compune și de a rosti discursuri; arta de a vorbi în public; elocvență, retorică, oratorism. – Din lat. oratoria. Cf. it. oratoria. Vezi definitia »

BOGASIERIÉ, bogasierii, s. f. (Înv.) 1. Ocupația, negoțul bogasierului. 2. Marfă vândută de bogasier; p. ext. prăvălie unde se vindea această marfă. [Pr.: -si-e-] – Din bogasier + suf. -ie. Vezi definitia »