fag (fági), s. m. – Fagure de miere. Lat. favus (DAR; REW 3228). Cuvînt înv., înlocuit de der. fagur (var. fagure), s. m. Se consideră acest cuvînt ca un sing. reconstituit pe baza pl. faguri din cel anterior, sau ca der. din lat. *favulus (Pușcariu 570; Candrea-Dens., 541; REW 3227a; DAR). Byck-Graur, BL, I, 28, preferă prima soluție, considerînd inexplicabil rezultatul ν › g; dar această confuzie este frecventă în rom., cf. barză și în it., cf. parvulus › pargoletto, nuvolo › nugolo, etc. – Der. făguros, adj. (dulce, zaharat). Vezi definitia »

LITOFÁG, -Ă, litofagi, -ge, adj. (Zool.; despre unele animale) Care se hrănește cu nisip sau pietriș. – Din fr. lithophage. Vezi definitia »

înșălășág, înșălășáguri, s.f. (reg.) înșelătorie. Vezi definitia »

RIZOFÁG, -Ă, rizofagi, -ge, adj. (Biol.) Care se hrănește cu rădăcini. – Din fr. rhisophage. Vezi definitia »

VĂIÁG, văiage, s. n. Văiugă. – Sb. valjak. Vezi definitia »