CĂRĂBĂNÍ, cărăbănesc, vb. IV. 1. Refl. (Fam.) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se căra, a o șterge. 2. Tranz. (Reg.) A căra (1). ◊ Expr. A cărăbăni cuiva (la) pumni (sau palme, ciomege etc.) sau (intranz.) a cărăbăni cu pumnii (sau cu palmele, cu ciomegele etc.) = a da cuiva lovituri multe și îndesate cu pumnul (sau cu palma, cu ciomagul etc.), a bate tare pe cineva. – Probabil din expr. tc. çek arabayi (literal „trage-ți căruța”), influențată de a (se) căra. Vezi definitia »

DOINÍ, doinesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A cânta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). – Din doină. Vezi definitia »

PĂUNÍ, păunesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îngâmfa, a se împăuna. [Pr.: pă-u-] – Din păun. Vezi definitia »

MINCIUNÍ, minciunesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A minți. – Din minciună. Vezi definitia »

CONTRAVENÍ vb. IV. intr. A călca o regulă juridică, logică, morală etc. [P.i. contravín. / cf. fr. contrevenir, lat.med. contravenire]. Vezi definitia »