BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un clopot, o balangă) A suna (tare). 2. Refl. A se bălăbăni (1). – Din balang. Vezi definitia »

ciocní (-nésc, -ít), vb. – 1. A bate, a izbi. – 2. A bate în ușă. – 3. A închina, a lovi ușor paharele înainte de a bea. – 4. A tăbărî, a năvăli, a se repezi. – 5. A rezista, a se opune. – Mr. ciucăes, megl. ciucnes. Formație spontană, plecîndu-se de la cioc „zgomot produs de o izbitură”, care prezintă un paralelism perfect cu ciocăni. Se consideră, totuși (Cihac, II, 55; DAR; Candrea), că trebuie să provină din vreo formă sl. ca rus. čoknuti, bg. čeknuvam; ceea ce nu pare posibil, dacă se ia în considerație aceeași posibilitate expresivă, aplicată identic boc(ă)ni și poc(ă)ni. Der. ciocnaș, s.m. (miner care muncește într-o salină), cf. ciocănaș, probabil prin contaminare cu ocnaș; ciocneală s.f. (izbitură); ciocnet, s.f. (izbitură); ciocnitură, s.f. (izbitură). Vezi definitia »

tăngăní vb. IV (reg.) a suna un clopot, o talangă. Vezi definitia »

BRIONI (BRIJUNI), ins. în arh. cu același nume, în M. Adriatică, la SV de Pen. Istria, pe coasta Dalmației; 7,4 km². Stațiune climaterică și balneară. Cariere de marmură. Vezi definitia »

chefní (-nésc, -ít), vb. – A lătra. Formație expresivă. Se spune mai ales despre lătratul cîinilor cînd semnalează că au dat de urma cerbului. – Der. chefnit, s.n. (lătrat). Vezi definitia »