RÉNIU s.n. Metal foarte rar, asemănător cu platina, care se găsește în natură în cantități foarte mici. [Pron. -niu, var. renium s.n. / < fr. rhénium, cf. germ. Rhenium]. Vezi definitia »

secretătóriu, secretătórie, adj. (înv.) care produce și elimină secreții; care servește la secreție; secretiv. Vezi definitia »

SCANDALAGÍU, scandalagii, s. m. Bărbat care obișnuiește să facă scandal, căruia îi place scandalul. – Scandal + suf. -agiu. Vezi definitia »

STÚDIU s. n. 1. acțiunea de a studia; muncă intelectuală care are ca scop însușirea de cunoștințe speciale, aprofundate. ◊ cercetare, examinare amănunțită și aprofundată a unei probleme, a unui fenomen etc.; studiere. ◊ însușire de cunoștințe științifice, învățătură. 2. materie de învățământ. 3. lucrare, operă științifică. 4. schiță a unui desen, a unei sculpturi proiectate. 5. compoziție muzicală cu caracter de virtuozitate, scrisă mai ales pentru exerciții. (< lat. studium, it. studio) Vezi definitia »

BUICLIU, Nicolae (1906-1974, n. Corabia), compozitor român. Prof. univ. la București. Muzică simfonică și instrumentală de cameră, de factură clasică și cu intonații populare. Vezi definitia »