ALGÉBRĂ s. f. 1. Teorie a operațiilor privind numerele reale (pozitive ori negative) sau complexe și rezolvarea ecuațiilor prin substituirea prin litere a valorilor numerice și a formulei generale de calcul numeric particular. ♦ Manual școlar care se ocupă cu studierea acestor operații. 2. (În sintagma) Algebra logicii = parte a logicii matematice care cuprinde calculul propozițiilor, claselor și relațiilor. – Din fr. algèbre, lat. algebra. Vezi definitia »

a-și face firmă expr. (deț.) a deveni lider neoficial al unui grup de deținuți. Vezi definitia »

MUCOÁSĂ s. f. membrană care căptușește unele cavități ale corpului și a cărei suprafață este umectată de mucus. (< fr. muqueuse) Vezi definitia »

STĂRUIÁLĂ, stăruieli, s. f. (Înv.) Stăruință. [Pr.: -ru-ia-] – Stărui + suf. -eală. Vezi definitia »

SIDEROFILÍNĂ s.f. Proteină din plasma sanguină care fixează fierul și îl transportă la diferite organe. [< fr. sidérophiline]. Vezi definitia »