burlác (burláci), s. m. – Necăsătorit. Din rus. burlak, după Cihac, II, 35; Berneker 102; și DAR; însă Berneker recunoaște că termenul este obscur în rusă. – Der. burlăcesc, adj. (de burlac); burlăcește, adv. (ca burlacii); burlăci, vb. (a trăi ca burlac); burlăcie, s. f. (viață de burlac). Vezi definitia »

ciocorofleác, ciocorofléci, s.m. (înv.) ciocoi, asupritor, ciocorofleadură. Vezi definitia »

MACÁC s. m. maimuță din Asia, cu capul turtit și coada scurtă. (< fr. macaque, port. macaco) Vezi definitia »

BIVUÁC s.n. Cantonament de trupe (în corturi sau sub cerul liber) situat în afara localităților. ♦ Adăpost pentru noapte, făcut de alpiniști sau turiști. [Pron. -vu-ac, pl. -uri, var. bivoac s.n. / < fr. bivouac, cf. germ. bei – la, Wacht – veghe]. Vezi definitia »

ȘÉLAC s. n. 1. Rășină naturală (de origine animală) sau produsă sintetic, folosită la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. 2. Lac preparat din șelac (1), folosit la lustruire, grunduire etc. [Var.: șérlac s. n.] – Din germ. Schellack. Vezi definitia »