potriácă, s.f. (reg.) ciur făcut din piele. Vezi definitia »

CARBAMÍDĂ s. f. uree. (< germ. Karbamid) Vezi definitia »

ABSCÍSĂ, abscise, s. f. Simbolul care indică lungimea și sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte și un punct dat de pe dreaptă. ♦ Una dintre coordonatele carteziene, care servește la stabilirea poziției unui punct în plan sau în spațiu. – Din fr. abscisse, lat. abscissa [linea]. Vezi definitia »

TEÚGĂ s. f. (mar.) punte deasupra punții principale, la proră, care se întinde dintr-un bord în altul și în interiorul căreia sunt amenajate magazii și, uneori, locuințe pentru echipaj. (< fr. teugue) Vezi definitia »

FOTODIÓDĂ, fotodiode, s. f. 1. Diodă a cărei funcționare este dependentă de intensitatea fluxului luminos care cade asupra sa. 2. Celulă fotoelectrică. [Pr.: -di-o-] – Din fr. photodiode. Vezi definitia »