procití (procitésc, procitít), vb. – 1. A citi. – 2. A repeta. – 3. A recita. – 4. A examina un elev. – 5. A certa, a cicăli. – Var. proceti. Sl. pročitati (Tiktin). – Der. pocitanie (var. prociteală), s. f. (lectură; repetiție), din sl. pročitanie, înv. Vezi definitia »

încetí, încetésc, vb. IV (înv.) 1. a aduce pe cineva în ceata altora, a face tovarăș pe cineva. 2. a întovărăși, a însoți. 3. (refl.) a se asocia, a se întovărăși. Vezi definitia »

PLUTÍ, plutesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri) A se menține la suprafața unui lichid prin cufundare parțială în volumul acestuia; a aluneca, a se deplasa pe suprafața unui lichid. ♦ (Despre mâncăruri) A fi înecat în grăsime sau sos. 2. (Despre păsări, insecte etc.) A se menține sau a se mișca lin în aer sau într-un fluid fără intervenția unei acțiuni din exterior. ◊ Expr. A pluti în aer = a) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata să se dezlănțuie, a presimți apariția; b) (despre o afirmație, o situație etc.) a nu se sprijini pe realitate. ♦ (Despre corpuri cerești; adesea fig.) A se mișca pe bolta cerească. ♦ (Despre sunete și mirosuri) A străbate prin aer, a se împrăștia, a se răspândi. 3. (Adesea fig.) A se menține sau a se mișca lin într-un spațiu sau într-un mediu real sau imaginar. ♦ Fig. A dăinui, a stărui, a predomina. – Din plută¹. Vezi definitia »

TEXTI-/TEXTO- elem. „rețea, țesătură”. (< fr. texti-, texto-, cf. lat. textum) Vezi definitia »

propoziti polisemantice Vezi definitia »