CALÁMUS s. n. 1. Partea bazală, goală în interior, a unei pene. 2. Tip de tulpină neramificată, asemănătoare părului. 3. Instrument de scris antic, din tulpină de stuf. (din lat. calamus < gr. kálamos = tulpină, tub (de scris)) [def. 1., 2. MDN, 3. Brockhaus] Vezi definitia »

CACUS (în mitologia romană), hoț faimos, fiul lui Vulcan. Creatură monstruoasă, este reprezentat cu trei capete scoțînd flăcări pe gură. După o tradiție, a fost sugrumat de Herakles, căruia îi furase vitele în timp ce acesta dormea. Simbolizează hoția și pe cei mai îndemînatici hoți. Vezi definitia »

PAPÍRUS s. m. 1. plantă erbacee acvatică din a cărei tulpină membranoasă se scoteau niște foițe, folosite în antichitate și în evul mediu pentru a se scrie pe ele. 2. foiță din papirus (1). 3. manuscris, text scris pe papirus (2). (< fr., lat. papyrus, gr. papyros) Vezi definitia »

altostrátus (-tos-tra- / -to-stra-) s. m. Vezi definitia »

PÉMFIGUS s. n. boală de piele caracterizată prin bășici de diferite mărimi, pline cu lichid care ulcerează. (< fr. pemphigus) Vezi definitia »