păpărúie³, păpărúi, s.f. (reg.) papară. Vezi definitia »

INFORMÁȚIE s.f. 1. Știre, veste, comunicare; lămurire (asupra unei persoane etc.). ♦ Semnal material capabil să declanșeze o reacție (acțiune) materială a unui sistem dinamic de autoreglare pentru care sistemul este condiționat și finalizat. 2. Documentare; totalitatea materialului de informare; izvoare. ◊ Teoria informației = teoria matematică a proprietăților generale ale surselor de informație și ale canalelor de transmisiune ale informațiilor. [Gen. -iei, var. informațiune s.f. / cf. fr. information, rus. informațiia, it. informazione]. Vezi definitia »

AFACHÍE s. f. lipsă a cristalinului ochiului. (< fr. aphakie) Vezi definitia »

PROCHEILÍE s.f. (Anat.) Situație în care o buză este mai ieșită în afară. [< germ. Procheilie, cf. gr. pro – înainte, cheilos – buză]. Vezi definitia »

DEDÚCȚIE, deducții, s. f. Consecință, concluzie a unui raționament. ◊ Prin deducție = procedeu prin care se ajunge la o concluzie. [Var.: deducțiúne s. f.] – Din fr. déduction, lat. deductio, -onis. Vezi definitia »