condrățél, condrățéi, s.m. (reg.) păduche; lindină. Vezi definitia »

CASTÉL s. n. 1. construcție fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari și șanțuri, servind ca reședință seniorilor feudali. ♦ ĕ în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcție înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale și distribuirii ei. 2. fiecare dintre construcțiile metalice sau de lemn deasupra punții superioare a unei nave. (< lat. castellum, it. castello) Vezi definitia »

ȘESURÉL, șesurele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui șes. Vezi definitia »

PERINEOCÉL s. n. hernie perineală. (< fr. périnéocèle) Vezi definitia »

gradél s. n. – (Trans.) Pînză albă de bumbac, dril. – Var. cradel. Germ. Gradel (DAR). Vezi definitia »