CARUSÉL s. f. 1. instalație din mai mulți căluți de lemn, pe care încalecă copiii și care se învârtesc pe o pistă circulară; călușei. 2. dispozitiv circular pentru manutențiune (1). un ~ aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat în vederea măsurării forțelor aerodinamice; strung-~ = strung cu axa de rotație verticală, la prelucrarea pieselor grele de înălțime mică. 3. reprezentație a unui grup de călăreți care execută o serie de mișcări de dresaj. 4. circulație intensă de vehicule în diverse sensuri. 5. (fig.) succesiune rapidă de oameni, de lucruri. (< fr. carrousel) Vezi definitia »

INCONÉL s. m. Aliaj pe bază de nichel, rezistent la temperaturi înalte și coroziune. – Din fr., engl. inconel. Vezi definitia »

ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu. Vezi definitia »

zulufél (rar) s. m., pl. zuluféi, art. zuluféii Vezi definitia »

OVARIOCÉL s. n. hernie a ovarului (1). (< fr. ovariocèle) Vezi definitia »