ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif. Vezi definitia »

EXPLICATÍV, -Ă adj. Care servește la explicarea a ceva. ◊ Notă explicativă = explicație a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text (care se dă de obicei în josul paginii); dicționar explicativ = dicționar în care sunt explicate cuvintele pe sensuri. [< fr. explicatif, lat. explicativus]. Vezi definitia »

EVAZÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Vag, neprecis, în doi peri. [< fr. évasif, cf. lat. evadere – a se libera]. Vezi definitia »

SEDATÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care calmează durerile; calmant. [< fr. sédatif, cf. lat. sedare – a calma]. Vezi definitia »

SEDATÍV, -Ă, sedativi, -e, adj., s. n. (Medicament) care produce o liniștire a stărilor de excitație psihică sau motorie, care calmează durerile; calmant. – Din fr. sédatif. Vezi definitia »