PIUITÓR, -OÁRE, piuitori, -oare, adj. (Despre păsări) Care piuie. ♦ (Despre cântecul păsărilor) Subțire, pițigăiat; scurt și ascuțit. ♦ P. ext. (Despre obiecte) Care scoate sunete ascuțite, cu rezonanțe metalice. [Pr.: pi-u-i-] – Piui + suf. -tor. Vezi definitia »

SCINTILATÓR s. m. substanță în masa căreia se produc scintilații sub acțiunea razelor radioactive. (< fr. scintillateur) Vezi definitia »

ELIMINATÓR, -OÁRE, eliminatori, -oare, adj. (Rar) Eliminatoriu. – Din fr. éliminateur. Vezi definitia »

CALANDRÓR, -OÁRE, calandrori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la calandru. – Din fr. calandreur. Vezi definitia »

MARCATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care marchează un obiect. [< marca + -tor]. Vezi definitia »