Definita cuvantului reticență
RETICÉNȚĂ, reticențe, s. f. Omisiune voită, trecere sub tăcere a unui lucru care trebuie spus; reținere, rezervă într-o anumită chestiune. ♦ Figură retorică prin care vorbitorul, întrerupându-și brusc expunerea, trece la altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce a voit să spună. – Din fr. réticence, lat. reticentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu reticență
STEATOLÍZĂ, steatolize, s. f. (Med.) Disoluție a grăsimilor în timpul digestiei intestinale. [Pr.: ste-a-] – Din fr. stéatolyse. Vezi definitia »
NIMEREÁLĂ s. f. Faptul de a nimeri. ◊ Loc. adv. La nimereală = la întâmplare, fără a socoti, a gândi, a aprecia; după cum se nimerește, fără alegere. – Nimeri + suf. -eală. Vezi definitia »
COLORÍSTICĂ, coloristici s.f. – V. coloristic (2) [DEX'98] Vezi definitia »
ELATERÍTĂ s. f. amestec de hidrocarburi naturale din grupul ozocheritei, care combinat cu diferite cauciucuri, servește la fabricarea unor izolanți electrici. (< fr. élatérite) Vezi definitia »
GIUGIULEÁLĂ, giugiuleli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) giugiuli; mângâiere, dezmierdare. – Giugiuli + suf. -eală. Vezi definitia »