ÓPTIC, -Ă adj. Referitor la vedere, de vedere; în legătură cu optica. ♦ Centru optic = punct pe axa unei lentile către care tind punctele ei principale și nodale și prin care poate trece o rază de lumină nedeviată. [< fr. optique, cf. lat. opticus]. Vezi definitia »

LIÁSIC s.n. (Geol.) Lias. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. li-a-. / < fr. liasique]. Vezi definitia »

PSIHASTÉNIC, -Ă, psihastenici, -ce, s. m. și f. Persoană care suferă de psihastenie. – Din fr. psychasthénique. Vezi definitia »

PĂLĂVÁTIC, -Ă, pălăvatici, -ce, adj. (Reg.) 1. Nemernic, ticălos. 2. Zănatic, ușuratic. ♦ (Substantivat) Persoană care vorbește anapoda, fără rost; palavragiu. – Cf. bg. palav „neastâmpărat”. Vezi definitia »

TIMOANALÉPTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) cu putere antidepresivă prin acțiunea sa stimulatoare a umorii. (< fr. thymo-analeptique) Vezi definitia »