DISJÚNGE, disjúng, vb. III. Tranz. (Jur.) A despărți două litigii care fuseseră unite, spre a le cerceta și soluționa în mod separat. ♦ P. gener. A separa o chestiune de alta (aparținând aceluiași ansamblu). – Din lat. disjungere. Vezi definitia »

INFLÍGE vb. III. tr. (Rar) A pedepsi. [P.i. inflíg. / cf. fr. infliger, lat. infligere]. Vezi definitia »

RESPÍNGE vb. III. tr. 1. A împinge înapoi; a îndepărta, a alunga. ♦ A refuza. 2. A rezista unui atac; a sili pe dușman să se retragă. [P.i. respíng. / < it. respingere]. Vezi definitia »

CORRÍGE v. addenda corrige. Vezi definitia »

nínge (-g, níns), vb. – A cădea zăpadă. – Mr. (înv.) mîndzire. Lat. ningĕre (Pușcariu 1183; Candrea-Dens., 1232; REW 5926), cf. calabr. ningi „zăpadă”. – Der. ningău, s. m. (decembrie, ninsoare); nins, adj. (cu zăpadă; alb ca zăpada); ninsoare, s. f. (nămete, viscol, zăpadă); ninsoriu, adj. (nins, alb ca zăpada). Vezi definitia »