Definita cuvantului combinativ
COMBINATÍV, -Ă, combinativi, -e, adj. De combinare (1). – Din engl. combinative.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu combinativ
FERIPRÍV, -Ă adj. (despre anemie) provocat de lipsa de fier. (< fr. ferriprive) Vezi definitia »
DECONGESTÍV, -Ă adj. Care decongestionează. [< fr. décongestif]. Vezi definitia »
AUTOADEZÍV, -Ă I. adj. care se lipește singur. II. s. n. bandă care se lipește fără a fi nevoie să fie umezită. (< fr. auto-adhésif) Vezi definitia »
INDUCTÍV, -Ă adj. care procedează prin inducție (1), bazat pe inducție. (< fr. inductif, lat. inductivus) Vezi definitia »
abstractív -ă adj. format prin abstracție. (< fr. abstractif) Vezi definitia »