arcá (-ále), s. f. – Sprijin, reazem, protecție, ocrotire. Tc. arka (Șeineanu, III, 7; DAR). Înv. (sec. XVII). – Der. arcaliu, adj. (puternic, influent), din tc. arkali. Vezi definitia »

DEMULTIPLICÁ vb. tr. a încetini printr-un angrenaj o mișcare de rotație. (după fr. démultiplier) Vezi definitia »

zincá (a ~) vb., ind. prez. 3 zincheáză Vezi definitia »

FLANCÁ, flanchez, vb. I. Tranz. 1. A apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unități militare; a ataca dintr-o parte. ♦ Fig. A însoți pe cineva (pentru a-l păzi). 2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini de o parte și de alta. – Din fr. flanquer. Vezi definitia »

Munca la distanță bazată, în esență, pe utilizarea TIC (tehnologii ale informației și comunicării). Vezi definitia »